Opinii

 

Cristina SANDU

Președinte Asociația Internațională pentru Studiul Dunării (IAD)

Peștii migratori reprezintă un indicator ecologic extrem de important al integrității râurilor, dat fiind că întregul lor ciclu de viață depinde de calitatea mediului acvatic: ei sunt sensibili la poluare (ex. metale grele, îngrășăminte, pesticide, antibiotice), la degradarea parametrilor hidrologici (debit, viteza apei) și modificările albiei râului (ex. baraje, apărări de mal, dragări, extracție de balast și sediment).  Pentru ei, legătura râului cu lunca inundabilă, precum și posibilitatea de a migra liberi de-a lungul râului sunt vitale, pentru ca aici se găsesc habitatele lor de reproducere, de hrănire sau de creștere a stadiilor tinere de viață – fără acces la aceste habitate, ciclul lor de viață este perturbat, iar specia treptat dispare.  

Un raport recent al World Fish Migration Foundation arată că populațiile de pești migratori au scăzut dramatic în Europa (peste 93% în ultimele decenii), principala cauză fiind reprezentată de construcția barajelor și a hidrocentralelor.  

Este alarmant faptul că aceste specii dispar atât de rapid, pentru că indică nu doar suferința lor ci și a râurilor în care trăiesc, și care în final ne afectează pe noi toți. In stare naturală, râurile nu doar întrețin viața ci și furnizează o mulțime de beneficii societății umane (ex. apă potabilă, hrană, locuri de recreere) fără de care nivelul nostru de trai ar fi mult mai redus. Râurile și zonele adiacente formează un sistem viu, continuitatea lor și legatura cu lunca inundabilă și pânza freatică fiind esențiale pentru funcționarea lor și pentru menținerea capacității de a susține viața și a ne oferi beneficii în continuare.

Refacerea populațiilor de pești migratori poate începe numai prin restabilirea accesului la habitatele pierdute, pentru a le facilita reluarea ciclului de viață, conectivitatea longitudinală având un rol esențial.  

 

Cristian GOG 

Magician & pescar amator

Arieș, în latină Aureus sau Auratus, în maghiară Aranyos, care înseamnă „aurit” (referire la aurul care se regăsea pe vremuri în albia râului), este un râu ce se formează la barajul din loc. Mihoești, jud. Alba prin confluența a 2 brațe (Arieșul Mic și Arieșul Mare), după ce acestea traversează „Țara Moților”. Are o lungime de peste 100 km până la vărsarea lui în Mureș, în aval de loc. Luduș.

În copilărie mergeam pe Arieș în sus să pescuiesc mrene, zglavoci, clean, scobar, păstrăv și uneori lipan. Ulterior, datorită exploatărilor miniere de la Roșia Montană, Bucium și Baia de Arieș, peștii de pe Arieș s-au împuținat drastic în anumite zone, iar unele specii precum mreana si zglăvoaca au dispărut complet.

Recent, după multi ani de la oprirea exploatărilor, cleanul si scobarul și-au facut apariția din nou pe aproape tot cursul râului Arieș, iar din lacul de acumulare de la Mihoești s-au prins exemplare surprinzătoare de  păstrăv curcubeu.

Dacă poluarea industrială nu mai există pe Arieș, iar râul și-a recăpătat culoarea natural, consider că ceea ce ne rămâne de făcut este o încercare mai susținută în educarea locuitorilor din zona cu privire la impactul major al poluării casnice, promovarea cât mai intensă a pescuitului „catch & release” în randul pescarilor amatori și solicitarea respectării dimensiunilor minime necesare reținerii pentru fiecare specie de pește în parte. De investitii nu cred că poate fi vorba, dar așteptarea ca instituțiile abilitate să își facă datoria acolo unde este cazul și să aplice amenzi nu cred că e de domeniul fantasticului, e una normală și necesară. Din pacate acest lucru nu prea se întâmplă.

 

Răzvan BĂTINAȘ

Lector (domeniul Hidrologie) în cadrul Facultății de Geografie, Universitatea "Babes Bolyai"

Râurile se constituie în resurse vitale ale unui teritoriu dat. Translația gravitațională a unor volume de apă variabile asigură echilibrul ecologic în ecosistemele terestre, din perspectiva unei funcționări optime. Râurile au devenit în ultimele decenii vulnerabile la "ajustările" determinate de factorul antropic. Modificările de ordin cantitativ și mai ales calitativ, au condus la restructurări profunde ale stării naturale a rețelei hidrografice, prin reconfigurările de albie și maluri, secționarea meandrelor, deveresarea și preluarea de către râuri a unor volume de poluanți cu toxicitate variabilă. Acestea sunt doar câteva exemple ce definesc impactul antropic actual asupra cursurilor de apă. Indiguirile, canalizările, structurile rigide de "atenuare" a dinamicii naturale a apei râurilor, au defavorizat în timp habitatele ripariene și au modificat decisiv comportamentul de migrație a unor specii de pești. Revitalizarea sectoarelor inundabile și recâștigarea conectivității liniare și continue a cursurilor de apă reprezintă obiective specifice precizate prin directivele europene în domeniul apei.

 

Bianca MURARIU 

Istoric independent & educator cultural în natură

 M-am născut lângă Dunărea de Jos, într-un oraș port delimitat de Dunăre, Siret și Prut, la confluența a trei provincii istorice – Moldova, Muntenia și Dobrogea, a trei județe - Galați, Brăila și Tulcea și trei state – România, Republica Moldova și Ucraina. Târziu aveam să aflu că există un nume pentru normalitatea asta diversă în care am crescut – comunitate multiculturală portuară.
Am văzut mereu apele drept podul dintre comunitățile care au ales să-și câștige traiul din viața portuară. Fie că era vorba de comerț fluvial, fie că era vorba de pescuit sau de construcția de bărci (devenite ulterior nave), poziția peninsulară a orașului i-a fost putere sau slăbiciune, în funcție de cum s-au schimbat interesele de putere.
Galațiul în care m-am născut și am crescut până la 18 ani e un spațiu în care diferite culturi fie s-au armonizat, fie s-au confruntat, cert e că el încă mai păstrează în memoria sa toponimică, arhitecturală ori identitară influențe adunate de la toate grupurile care l-au numit „ acasă”.
Știm că avem Piața Rușilor pentru orice nu găsim în alte piețe, iar în zona Țiglina încă putem cumpăra bragă la pahar făcut după rețetele turcilor care au poposit pe aici. Încă mai avem Marea Sinagogă care a supraviețuit demolărilor și persecuțiilor anti-evreiești din anii ´30, precum și o mică dar închegată comunitate evreiască ce poartă cu ea amintirea a sute de ani de prezență în Galați. Biserica Greacă e fix în centrul orașului iar dacă te întrebi care e legătura dintre strada armenească și armeni e posibil să aduni câteva istorii orale despre implicarea armenilor în luptele pentru independență ale popoarelor din Balcani în perioada 1830.
Istoria vie a Galațiului e profund legată de Dunăre și pentru copiii Dunării unul dintre primele sporturi locale e aruncatul cu pietre în apă, alături de construirea undițelor rudimentare din crengi de salcie, dat la pește, joaca pe faleza inferioară ori bucuria de a privi navele care o tranzitează.
Nu mi-aș putea imagina Galațiul fără apele și comunitățile sale și de aceea încerc să dau mai departe aceste două pasiuni pentru natură și cultură și mai ales pentru podul dintre ele, legătura care face o comunitate să fie trainică și să învețe și de la locuri, și de la oameni.

 

Andrei TEȘCAN

Iubitor de natura & agricultor

”Apa înseamnă viață” e o afirmație pe cât de simplă, pe atât de adevărată. De la vîrste fragede noi oamenii înțelegem că întregul sistem natural planetar se bazează pe ciclul natural al apei în natura. Acest ciclu pornește cu noi: Ne e sete și bem apă doar dacă e ”bună”.  Mai apoi, animalele de pe langă casele noastre ne spun și ele că nu pot trăi fără apă. Plantele cu care ne hrănim au nevoie de apă ca să se dezvolte. Mai departe, majoritatea comunităților din lume sunt amplasate pe un fir de apă. Toate acestea se întâmplă dintr-un motiv simplu, apa chiar înseamnă viață.
Adevăruri simple, pe care orice copil de grădiniță le știe.

Pe Solonețul copilăriei mele, noi, copiii, știam toate speciile de pești pe care le puteam prinde. Nu știam denumiri în latină, nu știam despre studii științifice dar știam ce înseamnă biodiversitatea fără să știm că se cheamă așa. Știam că fâțelor, porcușorilor, clenilor, boiștilor, mrenelor nu le place apa de lângă deversarea salinei de sare din aval, știam că nu ne plac oamenii care veneau la pârâu și pescuiau cu curent electric, știam că pârâul nostru e un organism cu viața lui proprie. Și ca orice organism, el se poate îmbolnăvi din neglijența sau chiar rea voința adulților. Odată cu el, alte ecosisteme adiacente interdependente au de suferit.

Râurile din întreaga Românie suferă consecințele activităților industriale ale omului. Dejectiile, pesticidele, îndiguirile, zăgăzuirile si multe alte activități dăunătoare ne duc râurile și ecosistemele în care ele activează la limita sustenabilității vieții. Specii dispar, biodiversitatea scade, ecosistemele se gripează și un întreg lanț e pe cale de colaps. Peștii sunt printre primii mesageri ai acestor schimbări. Protejarea lor nu se poate face fără protecția întregului sistem în care ei trăiesc. Așadar, pești sănătoși, râuri sănătoase, comunități sănătoase, o țară sănătoasă.

Peștii înseamnă viață.

 

Călin DRĂGAN

Speolog & scafandru

Întâlnirea cu un păstrăv de un alb strălucitor în pârâul subteran din Coiba Mare nu poate să nu îți trezească un sentiment de admirație pentru felul în care viața poate merge mai departe. În amonte îl străjuiește o cascadă înaltă de mai bine de zece metri, pe care a simțit-o o singură dată, și nu va mai avea o a doua șansă să o treacă. În aval îl așteaptă mulți kilometri de galerii adânci, înecate și întunecate, în care nu va îndrăzni să se avânte. Viitura care l-a adus aici nu a putut să-l scoată pe partea cealaltă a muntelui. Iar el își va petrece tot restul vieții albind din ce în ce mai mult, hranindu-se din resturile aduse de apă de afară, trăind destul de împăcat în singurul anotimp al nopții eterne din ultima lume posibilă.

Să dai nas în nas cu niște păstrăvi cărora le e tot una dacă înoată cu burta spre podea, spre un perete sau spre tavan în galeriile scufundate ale Izbucului Izbândiș e aproape un fapt divers. Plutirea în apa aceea în care nu văd nimic le dă o libertate tragicomică în relativizarea reperelor: jos e acolo unde dau cu capul.

Când închidem ochii și ne imaginăm un păstrăv într-un râu, vedem o apă cristalină care se rostogolește vesel printre bolovani, sub un cer de azur, pe care nori albi pufoși se încălzesc la soare. Șansa a făcut să îi întâlnesc în cele mai neașteptate locuri, și astfel m-am umplut de admirație pentru adaptabilitatea lor. Însă oricât de rezilienți ar fi, nu vor putea face față unei salbe de microhidrocentrale de care nu sunt sigur că nu produc mai mulți bani din certificatele verzi și alte subvenții decât energie electrică din apă, întrerupând iremediabil drumul pe care aceste făpturi au nevoie să-l facă pentru a-și asiguta continuitatea speciei. Ce frumos ar fi dacă am putea să-i lăsăm în pace!

 

Cătălin CÂMPEANU

Îndrăgostit de călătorii & Natură

Una dintre pasiunile mele este descoperirea naturii plutind pe luciul apei. Și acest lucru îl fac cel mai bine călătorind în toată lumea și vâslind în caiac. În călătoriile mele am văzut și am învățat despre ce înseamnă turismul ecologic și activ pe râurile de munte, sau pe fluvii, sau râuri domoale. Am văzut cum întregi comunități, orașe și sate, reușesc să dezvolte un turism ecologic doar pentru că au înțeles să își protejeze râurile și să le pună în valoare. Ei reușesc să atragă zeci de mii de turiști veniți din toată lumea doar să se bucure de energia și frumusețea râului aflat „în curtea lor”. Vă dau exemplu râul Soca și orașul Bovec din Slovenia. În fiecare an orașul Bivec și zonele limitrofe beneficiază de vizita a sute de mii de turiști, oameni care vin special să practice rafting, caiac sau să pescuiască pe râul Soca. Întreaga zonă a reușit să dezvolte o industrie a turismului fabuloasă și punctul de atracție principal este acest râu superb!

România încă are șansa să dezvolte la rândul ei un turism nautic ecologic. Dar pentru acest lucru oamenii trebuie să înțeleagă că aceste râuri trebuiesc protejate și salvate de la distrugere. Și distrugere poate să însemne dispariția acestor râuri datorită lucrărilor de amenajare energetică, mutilarea lor prin lucrări de taluzare sau modificare de albii și poluarea lor de către agenții economici, sau mai rău, folosirea albilor de râu ca groapă de gunoi pentru satele sau orașele aflate în apropierea acestor râuri.

De noi depinde să păstrăm aceste râuri curate și sănătoase și să ne învățăm copiii să ducă mai departe ideea de protecție a Naturii!